Fri. Apr 12th, 2024

Marocul este un loc de poveste, plin de culori, sunete, arome, mișcare… o lume extrem de vie! Am petrecut o frumoasă aventură alături de doi prieteni și ceva îmi spune că a fost doar începutul.

Marrakech – orașul negoțului

Totul a început aici. De cum am ajuns, am realizat că este o lume complet diferită. Totul gravitează în jurul străzilor înguste și super aglomerate de bazare, standuri și ateliere. La crearea atmosferii au ajutat culorile, aromele ce pluteau în aer, agitația de pe străzi la care contribuiau semnificativ motoretele (extrem de multe motorete).

Jemaa el Fna – piața centrală din Marrakech, este un târg – spectacol. Pe timp de zi diferiți negustori își etalează marfa – eșarfe, condimente, covoare, fresh-uri de portocale etc. Odată cu apusul soarelui, aceștia se retrag și apar tarabele de “street food”.

Ait Ben Haddou 

După trei zile petrecute printre negustori și tarabe am plecat la drum spre Merzouga – deșertul Sahara. Drumul fiind destul de lung și greu, am oprit în vechiul kasbah Ait Ben Hadou. Nu am reușit să prind nici răsăritul, nici apusul, dar rău nu îmi pare – cred că este un motiv pentru care într-o zi mă voi întoarce.

L-am cunoscut pe Mohamed – un berber localnic, care  ne-a povestit un pic despre kasbah.

Deșertul Sahara

Următoarea zi am ajuns la marginea deșertului. Mă uitam la dunele de nisip și simțeam cum corpul îmi este inundat de bucurie.

A urmat un drum de aproximativ două ore pe cămile până la locul de campare al beduinilor.

Ce a urmat este greu de descris în cuvinte. Am avut parte de o noapte genială. Un cer complet senin, fără lună, plin de stele, Calea Lactee fiind extrem de vizibilă.

De jur împrejur eram doar noi… și cămilele. 🙂

Am dormit vreo 3 ore după care ne-am trezit pentru răsărit. Am ales să alerg pe lângă cămile pentru a putea surprinde cadre cu primul meu răsărit în deșert. Nu mi-am imaginat că poate fi atât de obositor și dificil să alergi pe lângă cămile, dar chiar a fost! Dacă a meritat? 100%!

După răsăritul soarelui, dimineața ne-am petrecut-o prin satele din împrejurimi și am avut ocazia să intru într-o colibă de nomazi din deșert. Nu știu cum am reușit, dar am ajuns la momentul potrivit. O femeie făcea pâine tradițională în coliba ei de lut. Mirosul de pâine copată și de fum la care s-au adăugat razele de soare ce au pătruns prin găurile din acoperiș au creat atmosfera perfectă. A fost un moment genial – pentru mine cel mai frumos din toată aventura.

Cascada Ouzoud

După vreo 16 ore de drum, am ajuns în toiul nopții la cascada Ouzoud. Dimineața la răsărit eram la baza cascadei savurând priveliștea și zgomotul apei după căderea de 70-80 metri.

Prin copaci erau o mulțime de maimuțe sălbatice – dar am reușit să ne împrietenim după ce le-am hrănit cu nuci și fructe. 🙂

Essaouira – oraș la Oceanul Atlatnic

Cu gândul la dimineața petrecută la cascadă în compania maimuțelor, am luat drumul spre Essaouira – oraș pescăresc la Oceanul Atlantic.

Aici, în fiecare dimineață, pescarii pleacă pe apă la pescuit. Câteva ore mai târziu îi găsești în port, fiecare încercând să-și  vândă “captura”. Peștele cumpărat poate fi mai apoi dus la tavernele din port unde va fi gătit și servit.

Tot în port am găsit un băiat tânăr care avea o tarabă plină de mandarine. Acolo am băut cel mai delicios fresh din viața mea! A costat doar 10 dirhami (aproximativ 1 euro) și a fost stors proaspăt, în fața noastră din aproximativ 10 mandarine.

Spre seară ne-am bucurat de apusul soarelui, unul extrem de frumos, cu valuri mari de apă ce se spărgeau de stâncile și zidurile medinei.

Chefchaouen – Perla albastră

De la Oceanul Atlantic am pornit la drum către nordul Marocului, în munți. Chefchaouen – zis și Perla albastră, este antonimul Marrakech-ului. Mai exact, este un loc liniștit, relaxant, odihnitor. Un labirint de străduțe albastre, pietonale, în pantă, plin de trepte – a fost o plăcere să mă pierd prin acele străduțe dar totodată mă simțeam de parcă eram acasă. Acest sentiment mi-a fost accentuat de faptul că multe porți de la casele localnicilor erau deschise iar o femeie chiar m-a poftit înăuntru!

Fes – orașul fără mașini

Ultima destinație pe harta Marocului a fost orașul Fes. Abdou, gazda noastră ne-a spus că medina este alcătuită din aproximativ 10.000 străzi și autovehiculele sunt interzise. Practic, este un labirint imens, unde te poți rătăci cu ușurintă. Mi-am dorit mult să văd vopsitoria de piele Chouara, dar era în reconstrucție așa că ne-am îndreptat spre Sidi Moussa – a doua vopsitorie de piele din Fes. Am putut să mă plimb printre bazinele de colorant, mirosul fiind greu de suportat. Gardianul de la intrare ne-a dat mentă pentru a trece mai ușor peste miros, dar am preferat varianta autentică a experienței din vopsitorie. Cu toate că muncitorii erau până la brâu în acele bazine și mirosul era foarte înțepător și greu, am reușit să surprind zâmbete sincere și o atmosferă primitoare și călduroasă. De așa atitudine avem și noi nevoie!

După 17 zile petrecute în Maroc, pot spune că este un loc genial, un loc plin de culoare, de atmosferă, de viață. Un loc unde m-am simțit foarte bine și sunt convins că într-o zi mă voi reîntoarce.

🙂

octombrie 2015

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *