Era inceputul lunii decembrie cand am plecat la drum avand ca destinatie Cracovia si imprejurimile. Deoarece acasa in Timisoara nu am prea avut parte de zapada si atmosfera clasica de iarna, simteam nevoia de a petrece o zi bucurandu-ma de acest anotimp asa cum se cuvine.
Astfel dupa o scurta documentare, am aflat de existenta unui traseu prin natura situat in Muntii Tatra in aproprierea lacului Morskie Oko. Nu am gasit foarte multe informatii, dar nici nu imi doream acest lucru deoarece voiam sa las natura sa ma surprinda. Tot ce am aflat era ca va trebui sa merg pe jos aproximativ 20km (dus-intors) si temperatura va fi de aproximativ -18 grade. Drumetia prin Muntii Tatra a devenit o adevarata provocare si nimic nu ma mai putea demoraliza.
Zis si facut.
Era dimineata, putin trecut de ora 7 cand am plecat din Cracovia spre Muntii Tatra. Drumul nu a durat mai mult de doua ore dar a trecut intr-o clipa fiind extrem de fotogenic si frumos fiind presarat cu peisaje de iarna, brazi inalti inzapeziti, sate bine intretinute si randuite.
La cateva minute dupa ora 9 am ajuns in parcarea special amenajata. Cu toate ca de jur imprejur erau nameti de zapada, parcarea era intretinuta, curatata iar personalul vorbea fluent limba engleza. Pretul este foarte decent, fiind 20 zloti per zi per masina. (aproximativ 20 lei).
Deoarece traseul nu este chiar atat de usor, pentru cei mai mai lenesi dintre calatori, satenii isi pun la dispozitie saniile trase de cai. Am ales varianta mai “hard” de a face traseul pe jos, la pas, bucurandu-ma de zapada, de padure, de aerul curat…mai exact de tot ce imi oferea natura.
Peisajul era parca desprins dintr-o carte cu povesti. La un moment dat a inceput sa ninga cu fulgi mari si m-am simtit pentru cateva clipe teleportat in copilarie cand ieseam afara la joaca in zapada.
Din cand in cand auzeam sunetul clopoteilor facut de saniile trase de cai. Atunci ma mobilizam rapid si fugeam cautand un unghi cat mai bun pentru a fura un cadru care sa redea cat mai bine atmosfera de basm. Dupa aceea gafaiam cateva minute pentru a-mi reveni. 🙂
Dupa aproximativ trei ore, am ajuns la destinatie. Lacul Morskie Oko isi astepta inghetat vizitatorii. Pe partea cealalta a lacului se ridica impozant Muntele Rysy. Era atat de frig ca nu mai imi simteam picioarele, iar muntele era invaluit in nori si ceata oferind o atmosfera de mister. Am simtit nevoia de a petrece cateva zeci de minute admirand peisajul unic aflat in fata ochilor. Iar la final, natura m-a rasplatit crapand pentru cateva minute norii, si lasand Muntele Rysy sa-si arate varful.
A fost pur si simplu magic!
Extrem de fericit fiind, am intrat in singura cabana din acea zona. Cateva zeci de calatori stateau la mese la o cana de ceai pentru a-si incalzi putin sufletul. M-am asezat intr-un colt la o masa unde am baut linistit un ceai cald si am admirat peisajul surpins de pe ecranul aparatului de fotografiat.
Deoarece se apropia lasarea serii, am luat la pas drumul inapoi spre parcare, fiind foarte multumit si recunoscator naturii. Natura mi-a raspuns cu un apus pe care o sa-l tin minte multa vreme de acum inainte.
decembrie 2016
