Fri. Apr 12th, 2024

După câteva zile petrecute în Saigon, urechile parcă mă rugau să plecăm undeva departe de zgomotul orașului și în special al claxoanelor care se auzeau necontenit. Simțeam nevoia unui loc liniștit, de preferat o plajă de tip Windows wallpaper, cu nisipul fin și marea albastră.

Am aflat că undeva în sudul Cambodgiei, la aproximativ 300 km de unde mă aflam,  este o insulă care se potrivește perfect dorinței mele și poartă numele de Phu Quoc.

Pentru a ajunge din Saigon pe Insula Phu Quoc aveam de ales între două alternative. Prima variantă este mai costisitoare dar se pretează perfect pentru turiștii comozi : un zbor de aproximativ o oră cu avionul. A două este mult mai accesibilă și se potrivește mai mult pe profilul călătorului: autobuz de noapte și ferryboat. Evident, am ales-o pe cea din urmă.

După un drum de aproxitiv 9 ore din care primele 6 le-am petrecut dormind în autobuz iar ultimele 3 pe ferryboat, am ajuns pe insula Phu Quoc.

Cea mai mare localitate de pe insulă poartă numele de Duong Dong și mai degrabă este un mic orășel. Am închiriat un bungalow la câțiva kilometri de orășel și câteva sute de metri de mare apoi am fugit direct pe plajă. Am fost întâmpinat de o plajă sălbatică înconjurată de palmieri cu nisipul fin, apa limpede și foarte caldă și un mic beach bar de unde puteai servi o cafea sau o nucă de cocos. Am realizat că defapt paradisul chiar este un loc pe pământ.

Insula este relativ mică, dar nu suficient de mică pentru a o parcurge pe jos. Închirierea unui scooter era singura modalitate de a o explora.  Trebuie să recunosc că am avut emoții, deoarece a fost pentru prima dată când am condus o motoretă. A fost mai simplu decât mă așteptam astfel încât după o jumătate de oră  eram deja pe șosea în căutarea apusului.

În dimineața următoare,  cu o oră înainte de răsărit, eram pe drum spre Ham Ninh, un sătuc pescăresc alcătuit din câteva ulițe, situat pe coasta de est a insulei. Pescuitul este prinicpala activitate și probabil singura meserie din tot satul. De-a lungul acestuia sunt ancorate bărcuțele de lemn pentru pescuit și sunt construite chiar și câteva mici cherhanale plutitoare.

Imediat după răsăritul soarelui, m-am bucurat să pot observa cum se desfășoară o dimineață în universul pescarilor. Bărbații tocmai se întorseseră din larg cu captura lor de crabi. Femeile se ocupau de sortarea și cântăritul mărfii după care se apucau de gătit pentru a putea pregăti masa.

Am plecat din nou spre plajă, în căutarea unui “birou” la umbra unui palmier, unde să pot prelucra fotografiile și să documentez următoarea destinație.

martie 2023

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *