După 10 zile petrecute în sudul Vietnamului, mai exact în orașul Saigon, Insula Phu Quoc și Delta Mekong, am decis să schimb puțin peisajul. Citisem atât în ghidul de la Lonely Planet, cât și în cel de la Footprint despre un orășel antic, situat la jumătatea distanței dintre Saigon și Hanoi. Imediat am știut că nu am voie să ratez Hoi An.
Drumul cu autobuzul până în Hoi An durează aproximativ 24 ore. Din dorința de a economisi timp, am ales să călătoresc cu un avion de la o companie locală low cost, Viet Jet Air.
Fiind un oraș antic cu o arhitectură unică, se află în patrimoniul protejat de UNESCO. Mașinile și motoretele sunt interzise din centrul istoric, astfel m-am putut bucura de atmosfera locală fără stresul claxoanelor și al traficului ultra aglomerat din Vietnam.
Între secolul 7 și secolul 10 a fost cel mai important port în comerțul de condimente și mirodenii cu Indonezia. De-a lungul timpul a dobândit numele de Veneția Vietnamului, deoarece canale navigabile se împletesc cu străduțele înguste astfel creându-se un farmec aparte.
Hoi An este supranumit orașul lampioanelor și al croitorilor fiind presărat cu o mulțime de ateliere în care localnicii se ocupă de confecționarea lampioanelor din hârtie și croitul costumelor bărbătești. Cât a fost ziua de lungă, m-am plimbat urmărind și fotografiind meșteșugarii la treabă . La fiecare colț de stradă exisă ateliere de croitorie, unde o armată de oameni lucrează pentru a putea onora comenzile în 24 ore.
După apusul soarelui, mi-am instalat trepiedul pe podul Huang Dieu pentru a fotografia Hoi An-ul sub clar de lună plină. Fotografia realizată reda o atmosferă atât de romantică de parcă o simțeam din fiecare pixel.
Încărcat cu energie pozitivă am plecat spre hotel pentru a descărca fotografiile.
martie 2017